Benny Goodman, Regele Swing-ului. A fondat prima trupă interrasială care a susținut un concert în fața publicului

Benny Goodman, născut Benjamin David Goodman la 30 mai 1909 în Chicago, SUA, a fost un clarinetist de jazz, șef de orchestră și compozitor american. Cunoscut ca Regele Swing-ului, Benny Goodman a avut contribuții majore în popularizarea muzicii jazz și swing care l-au transformat într-unul dintre cei mai faimoși și influenți muzicieni ai secolului XX.

Deschizător de drumuri în jazz, revoluționând genul cu interpretarea sa inovatoare la clarinet și conducând una dintre cele mai populare trupe din epoca swing, Benny Goodman a jucat un rol esențial inclusiv în integrarea muzicienilor de culoare în formația sa, sfidând barierele rasiale din industrie și devenind astfel unul dintre primii artiști albi care a făcut acest pas. În 1936, Benny Goodman Trio a devenit prima trupă interrasială care a cântat în public, cu Benny Goodman (fiul unor imigranți evrei) la clarinet și cu afro-americanul Teddy Wilson la pian (Gene Krupa, la tobe, a completat trio-ul).

• Gladys May Aylward, misionara britanică din China. A salvat 100 de orfani în timpul celui de-Al…
• Khalifa bin Zayed Al-Nahyan, al doilea președinte al Emiratelor Arabe Unite și conducătorul orașului Abu Dhabi

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Goodman, alături de alți muzicieni proeminenți precum Frank Sinatra și Bob Hope, a participat activ la sprijinul armatei SUA prin spectacolele susținute în fața trupelor americane în zonele de război, în bazele militare și în spitale, ridicând moralul soldaților și aducând un sentiment de ușurare într-o perioadă dificilă.

Faima și succesul lui Benny Goodman nu s-au limitat doar la lumea jazz-ului. În 1938 (la 16 ianuarie) a cântat la Carnegie Hall în ceea ce a devenit una dintre cele mai celebre înregistrări live de jazz din toate timpurile, scrie bookey.app, concertul  –  The Famous 1938 Carnegie Hall Jazz Concert – reprezentând un moment de referință pentru acest gen și contribuind la legitimarea muzicii de jazz ca formă de artă recunoscută. Biletele la concert s-au vândut rapid, astfel că Benny însuși a trebuit să facă rost, în ultimul moment, de bilete „la negru” pentru familia sa.

Concertul a fost înregistrat, rezultând discuri – unul pentru Albert Marx, fondatorul Jazz Record Company, și altul care i-a revenit lui Benny Goodman, album care a zăcut, neglijat, timp de peste 12 ani în dulapul artistului, și care a fost popularizat după ce una dintre fiicele sale l-a descoperit și i-a intuit valoarea. Discul a fost înmânat companiei Columbia Records care în 1950 l-a scos pe piață sub numele „Benny Goodman -The Famous 1938 Carnegie Hall Jazz Concert”, devenind unul dintre primele discuri long-playing cu vânzări de un milion de exemplare, ani mai târziu, la începutul lui 1998, fiind relansat la o calitate mai bună pe suport CD.

„Muzica bună nu cunoaște vârstă sau timp”. (Benny Goodman)

„Trio-ul și cvartetul Benny Goodman cu Krupa, pianistul Teddy Wilson și vibrafonistul Lionel Hampton s-au numărat printre primele grupuri integrate de muzicieni albi și negri care au concertat în acea zi. Benny a invitat, de asemenea, membri ai formațiilor lui Duke Ellington și Count Basie să ia parte la un Jam Session în timpul concertului. (…) Swing era muzica populară a vremii, iar Benny Goodman și Orchestra sa erau numărul unu. În acea perioadă, Benny avea 28 de ani, Harry James și Martha Tilton doar 21, Lionel Hampton, 24, iar Teddy Wilson, 25 de ani. Gene Krupa era cel mai în vârstă, la 29 de ani. Erau tineri și ambițioși. Erau superstarurile vremurilor în care trăiau. Erau mari înainte de Sinatra, Elvis și The Beatles”. (www.loc.gov)

La scurt timp după concertul de la Carnegie Hall, frumosul și carismaticul toboșar Gene Krupa și înaltul și suplul trompetist Harry James, care își aveau proprii lor fani devotați, aveau să plece din trupa lui Goodman pentru a-și forma propriile grupuri muzicale.

Trio-ul și cvartetul Benny Goodman cu Krupa, pianistul Teddy Wilson și vibrafonistul Lionel Hampton s-au numărat printre primele grupuri integrate de muzicieni albi și negri care au performat într-un concert.

Benny Goodman, al nouălea din cei doisprezece copii ai lui Danny și Dora Goodman, amândoi refugiați în SUA din Imperiul Rus pentru a scăpa de antisemitism, a început să studieze clarinetul de la o vârstă fragedă, dând dovadă de un talent excepțional. În adolescență, cânta deja la nivel profesionist în diverse formații și orchestre.

În anii 1920, Goodman s-a mutat la New York, capitala mondială a jazz-ului, unde a obținut rapid recunoaștere pentru virtuozitatea interpretărilor sale la clarinet, devenind unul dintre cei mai căutați artiști ai vremii.

La începutul anilor 1930, Benny Goodman și-a format propria trupă, devenită cunoscută sub numele de Benny Goodman Orchestra. În 1935, când a avut ocazia de a cânta la Palomar Ballroom din Los Angeles, orchestra lui Goodman a apărut în fața publicului interpretând un nou stil de jazz cunoscut sub numele de muzică swing, care combină elemente de improvizație de jazz cu o puternică dinamică ritmică. Răspunsul publicului a fost peste așteptări, astfel că fanii, prin entuziasmul lor, au contribuit la popularizarea muzicii swing în Statele Unite, formația lui Goodman devenind o senzație.

Cum deja am menționat, Goodman a avut un rol enorm în spargerea barierelor rasiale în industria muzicală. La sfârșitul anilor 1930, i-a angajat, printre alții, pe pianistul afro-american Teddy Wilson și pe vibrafonistul Lionel Hampton, pentru a se alătura trupei sale, un pas curajos și de pionierat pentru acel timp, dar cu o însemnătate crucială în promovarea integrării rasiale în muzica „populară”.

De-a lungul carierei, Goodman a colaborat cu muzicieni clasici, cum ar fi compozitorul și pianistul maghiar Béla Bartók, și a realizat interpretări de jazz ale unor lucrări clasice, inclusiv „Concertul Ebony” al lui Igor Stravinsky. Béla Bartók, un compozitor maghiar renumit pentru contribuțiile aduse muzicii clasice și folclorului european, s-a întâlnit cu Goodman în Statele Unite ale Americii în timpul exilului său în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Deși nu au realizat înregistrări împreună, Goodman a interpretat și a popularizat câteva lucrări ale lui Bartók în propriile sale concerte. Igor Stravinsky, la rândul său, un compozitor rus emigrant în SUA, a compus „Ebony Concerto” special pentru Goodman și orchestra sa, o lucrare scrisă în stilul muzicii de jazz și interpretată pentru prima dată de Goodman și orchestra sa la Carnegie Hall, în timpul unui concert dedicat muzicii lui Stravinsky.

Interpretarea lui Goodman a „Ebony Concerto” a fost considerată un moment important în istoria muzicii, întrucât a adus împreună doi mari compozitori din genuri muzicale diferite și a evidențiat capacitatea de a explora noi teritorii muzicale.

Goodman era cunoscut pentru dedicarea sa puternică față de muzică, față de tot ceea ce însemna munca în care se implica. Era perfecționist și avea pretenția, la rândul său, la cele mai înalte standarde de la membrii formației pe care o coordona, căutarea neobosită a excelenței contribuind la succesul lui și aducându-i, pe de altă parte, reputația de a fi uneori exigent și dificil de lucrat cu el.

Benny Goodman a primit numeroase premii și distincții, printre care șapte premii Grammy (inclusiv pentru întreaga carieră, pentru cea mai bună interpretare de jazz a unui grup și cel mai bun album din istorie), a fost inclus în Big Band and Jazz Hall of Fame (în 1980), în semn de recunoaștere a contribuțiilor semnificative la acest gen, în DownBeat Hall of Fame (în 1984), în semn de recunoaștere a impactului său asupra jazz-ului și a interpretării la clarinet, în 1982, a primit premiul Kennedy Center Honors, care recompensează persoanele de marcă pentru contribuțiile lor de o viață la cultura americană prin intermediul artelor spectacolului. În 1986, Goodman a primit postum Medalia Națională a Artelor, una dintre cele mai înalte distincții acordate artiștilor de către guvernul Statelor Unite.

Benny Goodman s-a stins din viață pe 13 iunie 1986, la vârsta de 77 de ani. A murit în somn, în locuința sa din New York, din cauza unei insuficiențe cardiace.

Danny Goodman a fost căsătorit cu actrița și cântăreața Alice Hammond, cu care a avut două fiice, Rachel și Benjie, care au crescut alături de cele trei fete ale lui Alice dintr-un mariaj anterior cu politicianul britanic Arthur Duckworth. Goodman’s daughter, Rachel, a devenit pianistă de muzică clasică. Alice Hammond, soția artistului, născută în 1905 și decedată în 1978, a fost nepoata generalului John Henry Hammond, șeful de stat major al generalului William T. Sherman în Războiul Civil și nepoata lui Ogden Hammond, fost ambasador în Spania.

Imaginea lui Benny Goodman a fost imprimată pe unul dintre cele patru timbre poștale comemorative de 29 cenți din seria Legendele Muzicii Americane, emise la 11 septembrie 1996, care celebrează liderii de big band.

https://www.britannica.com/biography/Benny-Goodman

https://www.imdb.com/name/nm0329015/

https://www.bookey.app/quote-author/benny-goodman

https://www.loc.gov/static/programs/national-recording-preservation-board/documents/Carnegie-Hall-Jazz-Concert_Ayeroff.pdf

Vă recomandăm să citiți și:

Beatrice Straight, actrița care a primit un Oscar pentru un rol de 5 minute

Chris Martin, cea mai sexy vedetă vegetariană din lume

Denis Villeneuve, regizorul celui mai bine cotat film de pe IMDb. Creatorul peliculelor „Dune” și „Dune: Part Two”

Wes Studi, singurul actor nativ american recompensat cu Oscar. „Aș vrea doar să spun că era și timpul”